L'ex tramonto fu vittima di movimenti della crosta terrestre sfuggiti alle misurazioni strumentali. Io scivolai in basso sotto di esso, ironia della sorte, giusto nel momento in cui mi pareva invece di ascendere. Così ho cercato di rimediare maldestramente offrendomi per tre volte ai chirurghi, pur sapendo che mai sanano l'anima. All'ombra dell'ombra dell'ex tramonto se ne sta ora l'anima mia lontana da tutti i babbuini nel popolatissimo deserto.
A un certo punto, quando meno te lo aspetti, la verità ti assale: rimani folgorato e muori e credi di essere finalmente libero. E da morto ricominci a delirare, perché forte è la carne e lo spirito debole. Peggio della carne è l'idea, ancora più forte, una delicatezza mitteleuropea, figlia più della carne che dello spirito. Non riesco a decontaminarmi dalla materia, ad affrancarmi dalla rovinosa caduta in essa. Il mio spirito vola basso e poco come un uccello ingabbiato. E solo mi beo dei tramonti colorati che rimbalzano sul mare disteso
stimmt es dass dein heldengesicht erst nach dei
nem verschwinden erscheint sourire de toute
sa bouche cest mourir un peu ist das nicht roman
tisch subjekte ausserhalb von zeitlichen objekten existie
ren he bist du nur das einzige was wirklich ist man fragt
mich oft waehrend der celan spass hat und mit einem zei
chen das aussieht wie ein drache betont die fragen und kuesst
die erde von inge in eine falsche richtung von jetzt
an wird klar dass alle freiwerberinnen auf transparente wei
se vor gericht gestellt werden muessen wenn es kei
ne inge mehr gibt wird die hoffnung dann abgewie
unde ne duce greşeala cum tot stând în aseminea oale ne tre
zim că suntem chiar noi oalele sparte de la depărtare se vădeș
te castelul rausschwitz cu ochii cîrpiţi de somn construit
din bombe de orez şi anume să hrănim pe supt fagurii lui
bărboşi (ai somnului) moartea cu mâinile goale din locurile pe un
de n-am fost nici o dată suntem plecaţi de când eriam hristoşi
încît am ajuns aici acolo demult ehei eria lupul căţel și noi îl
executam executăm (pe somn) din lut ne eria drag de el aco
lo unde nu sunt parii de început şi se leagănă unele mărunte ier
buri plecarea noastră eria să fie o conştiinţă care aude am atins
un prag dincolo de care viitorul este o fostă despărţire riguroa
să după cum ajungerea a fost și ea una a prizonieratului într-un lan
uscat şi ne încredinţarăm lanului ca şi cum ne-am fi încredințat
iarăși mării ude dinţilor ei adormiţi în pietrele ei bătute în matostat